Balena

Regia Andrei Huțuleac

Teatrul Metropolis

Pasiune, conflict, răzbunare. Adică ceea ce dă dramatism poveștii. Ticăloși care se inflamează pe scenă. Actori carismatici. Acestea sunt ingredientele cu care ne-a obișnuit teatrul clasic. Dar cum faci să fii la fel de strălucitor atunci când e vorba de bunătate? De onestitate. De sacrificiu. De pură iubire pentru oameni. Ei, uite că spectacolul Balena de la Teatrul Metropolis reușește. Cum faci să zgudui inima spectatorilor când joci într-un costum grotesc; de obez? Când ți-ai părăsit familia, soția și fetița de doi ani, pentru că te-ai îndrăgostit de… un student. Când iubitul tău, copleșit de vinovăție, s-a sinucis. Când viața ta e plină de situații pentru care simți nevoia să-ți ceri în continuu scuze. Când singurul om care îți mai calcă pragul casei unde te-ai izolat este infirmiera care are grijă de tine.

Complexul culpabilității, relația contorsionată cu preceptele religioase, homosexualitate, blamul pe care îl aruncă tatăl pastor asupra fiului care a păcătuit grav iubind un bărbat compun o istorie plină de traume. Din această istorie face parte singura prietenă și infirmiera personajului diform.

În ultima săptămână de viață, Charlie vrea să-și cunoască fata pe care mama ei, abandonată pentru un bărbat, nu i-a dat voie să o vadă timp de 15 ani.

Legătura dintre singurul om care i-a rămas aproape lui Charlie cel diform, infirmiera și sora băiatului care s-a sinucis, este Alan, studentul de care Charlie se îndrăgostise.

Spuneam la început că e foarte greu să joci un personaj eminamente bun, cald, fără pată, dispus să renunțe la orice orgoliu. Și să mai și emoționezi toată suflarea din sală. Dar e infinit mai greu când joci într-un costum care te face hidos. Și, mai mult, îți retează aproape total posibilitatea de a te mișca pe scenă. De a face gesturi expresive.