A douăsprezecea noapte

Exact ca pe vremea Saturnaliilor, când toate regulile erau abolite, premiera cu A douăsprezecea noapte sau Cum doriți de Shakespeare s-a jucat în ultima zi de Crăciun; atunci când, după tradiție, totul era permis. Iar regizorul Botond Nagy, în spectacolul de la Teatrul Național din Cluj, speculează din plin această libertate.

Drept e că și Shakespeare și-a scris piesa parcă special pentru vremea noastră, în care genul se dovedește mai mult decât fluid. Textul folosește tot instrumentarul comic de la Plaut și Terențiu citire: qui pro quo, gemeni confundați în urma naufragiului, femei care se îndrăgostesc de femei deghizate în bărbați și apoi… finalul fericit. Nu lipsește, bineînțeles, bufonul sau nebunul, liber să spună tot ce vrea. Adică singurul căruia i se permite să spună adevărul.

Azi, când identitatea de gen este o chestiune obsoletă, regizorul schimbă cu totul genul personajelor. Maria e jucată de un actor, nebunul Feste e jucat de o actriță iar Malvolio devine nici mai mult, nici mai puțin decât Malvolia. Și iată cum filonul comic se păstrează, dar inversarea genurilor va aduce și o tușă tragică. Poate de aceea pe alocuri, dincolo de ghidușiile comediei, atmosfera capătă accente ciudate, sumbre. Grupul vesel de flecari îi trag lui Malvolio, aici Malvolia, o păcăleală pe toată cinstea: nu pentru orientarea sexuală, ci pentru asprimea și rigiditatea cu care îi tratează. Executantul ei este bufonul Feste, acum deghizat în preot care o judecă.