Antologia dispariției

după proză feminină contemporană de Ștefania Mihalache, Anca Vieru, Lorina Bălteanu, Ruxandra Burcescu, Lavinica Mitu, Simona Popescu

Regia: Radu Afrim

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași

Sensibilitate, umor, emoție, imagini spectaculoase, muzică halucinantă. Și, nu în ultimul rând, poezie. Acestea sunt ingredientele care ne fac să iubim atât de mult teatrul lui Radu Afrim. În funcție de combinația și de proporția lor, spectacolul înclină spre comic. Sau spre poetic. Sau spre grotesc. Sau spre dramă.

Toate elementele pe care le-am amintit se regăsesc și în Antologia dispariției de la Teatrul Național din Iași, unul dintre cele mai emoționante spectacole ale lui Radu Afrim din ultima vreme. Un Afrim matur, departe de cel pus pe șotii din alte spectacole, preocupat de tristețea lăsată în urmă de o… dispariție. De orice fel de dispariție: fie moarte, fie absența tatălui, fie a copilului, fie…, depinde de scenă, pentru că spectacolul pornește de la nouă proze feminine distincte, ale unor scriitoare române de azi. Spuneam că dozajul ingredientelor din brandul Afrim dau fie o turnură comică, fie una sensibilă. În fragmentul Nunta – una de la țară –, prevalează elementele comice. Regizorul nu se ferește de glumele fără perdea din lumea de la sat: săracă, dar pusă pe șotii. Cu un chef de distracție de toată cinstea! Și nu numai! Fiindcă, așa cum spune un personaj, „Nuntă fără bătaie, cine-a mai văzut?”.