Cântăreața cheală

Regia Alex Bogdan

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava

Replici cu sintaxă corectă, dar goale de conținut; gesturi mecanice; relații stereotipe; personaje interschimbabile, marionete pline de viață, dar… fără nicio legătură cu viața – acestea sunt ingredientele cu care asociem, de regulă, teatrul absurdului. Dar dacă personajele ar avea totuși viață? Dacă ar avea relații? Dacă acțiunile lor ar fi justificate? Dacă, surprinzător, le-am putea atribui o anumită psihologie?

Cam așa se pune problema regizorul Alex Bogdan în Cântăreața cheală la Teatrul „Matei Vișniec” din Suceava. Schimbă cu totul paradigma cu care ne-au obișnuit montările după Eugen Ionescu: face o infuzie puternică de realism psihologic și oferă personajelor motivațiile necesare.

Dl și d-na Smith se zbat de multă vreme într-o criză de comunicare. Relațiile lor sunt reci, frustrările se acumulează cu toptanul. Dl Smith a devenit total indiferent și, din când în când, isteric. Iar doamna Smith pare un vulcan care de abia așteaptă să izbucnească.

Iar motivațiile inedite pe care le găsește regizorul nu se opresc aici. Și mai surprinzător este ceea ce se întâmplă cu dl și doamna Martin. Un compozitor britanic contemporan și-a pierdut memoria în urma unui accident. BBC a realizat un documentar care l-a inspirat pe regizor. Așa că îl imaginează pe dl Martin total amnezic. Doamna Martin a ales să rămână cu el și să facă tot ce poate pentru a-l ține pe linia de plutire. Nu doar acestea sunt soluțiile inedite pe care le găsește Alex Bogdan. Pompierul, de regulă personaj comic, în mai toate montările, mândru de… furtunul lui, este, de data aceasta, un tip apăsat, cu traume, un om al străzii, care caută în casa Smith puțină căldură umană. Doar că în loc de căldură, găsește revărsarea de putere asupra celui vulnerabil. Veriga slabă funcționează ca declanșator al răutății din partea ambelor cupluri.