EX

Regia: Theodor – Cristian Popescu

Teatrul Mic

În opinia mea, Ex este unul dintre cele mai bune spectacole din țara noastră în acest moment. Cu trei actori care joacă excelent. Asta fiindcă au și ce juca.

Imposibil pentru cineva care a petrecut mai mult timp într-un cuplu, care a simțit gustul rutinei, al monotoniei, al tensiunii care se acumulează latent, până când devine irespirabilă, să nu se identifice cu personajele din textul dramaturgului german Marius von Mayenburg, colaborator de durată al lui Ostermaier la celebrul teatru Schaubűhne din Berlin.

Strategia de a-i face rău celuilalt, de a-l anihila, ca să câștigi o dispută de moment; sau micuța bucurie când îl vezi ezitant; când îi înăbuși cu totul personalitatea; sau când îl vezi vinovat de frustrările tale; și de toate relele lumii… Sună cunoscut? Mai ales când ești o femeie deșteaptă, de profesie medic, lucidă, analitică, manipulatoare. Și mai ales, infectă și acră. De o acreală fără margini.

Dar ce te faci când controlul inteligent pe care îl exerciți asupra partenerului de cuplu are efectul invers? Când el evadează din realitatea mizerabilă – nu și-a împlinit cariera, nu a devenit arhitectul de succes care se visa la tinerețe, nu poate să creeze, că trebuie să aibă grijă de copii –, drept pentru care se refugiază în reverii cu iubita din tinerețe. Atunci era liber, era viu, plin de aspirații și de senzații pe care le încerca pentru prima oară. Gândea… Viața avea sens.

Nu întâmplător iubita de tinerețe, când rupe cu partenerul actual, alege să se refugieze în casa iubitului din liceu. Nu e medic, ca soția lui, nu e arhitect, ca el, ci vânzătoare la pet shop. Dar reprezintă tot ce este viu și neîngrădit. Femeia care se lasă în fluxul vieții. Nu citește prea mult, în schimb, trăiește din plin. Caldă și onestă. Doar că, inevitabil, experiența de tinerețe se epuizează, iar el a ales femeia educată cu care poate să iasă în societate, să facă copii și să intre în malaxorul vieții. Societatea inhibă individul, îi înăbușe libertatea, îi paralizează aspirațiile, obligându-l, prin copii, să se supună mecanismelor binecunoscute: protecție financiară, program fix, existență organizată. Cel puțin, așa crede personajul nostru.