Oedip

de Robert Icke după Sofocle

Oedip regele din Teba, în tragedia lui Sofocle, care și-a ucis tatăl și s-a însurat cu mama lui, fără să știe. Britanicul Robert Icke păstrează intriga, dar îl plasează pe Oedip în postura de candidat la prezidențiale.

După cum arată ceasul de pe scenă, în două ore se va afla câștigătorul. Regizorul Andrei Șerban reușește în spectacolul de la „Bulandra” o nouă performanță: succes de critică. Plus sold out la jumătate de oră de când biletele sunt puse în vânzare.

Eroul tragic al lui Sofocle rămâne arhetipul celui angajat pe drumul cunoașterii, care nu se lasă până ce nu descoperă adevărul, cu toate urmările lui tragice. Doar că azi cosmetizarea adevărului a devenit regulă în societatea contemporană. Fiecare are adevărul lui individual, subiectiv, eventual compatibil cu convingerile unui grup micuț. Într-o campanie politică în care, prin definiție, defilează toate manipulările, unde realitatea nu are importanță dacă nu corespunde intereselor de moment, Oedip, candidat la prezidențiale, se încăpățânează să deslușească și, mai ales, să facă public adevărul. Oedip începe cu sfârșitul campaniei electorale. Nu este întâmplător că noțiunile de post-adevăr, fake news, deep fake, de dată recentă, au apărut în legătură cu campaniile electorale. Ce sens mai are căutarea adevărului în epoca post-adevărului?

Tiresias vorbește în greacă. Este o referință la spectacolul lui Andrei Șerban de acum 30 de ani de la Teatrul Național, Trilogia antică, unul dintre reperele teatrului românesc după ’89. Pe vremea aceea, Ana Ioana Macaria avea 16 ani și făcea parte din cor. Azi, îl joacă pe Tiresias. Suntem obișnuiți să vorbim despre Fatum, despre destin, despre vină, când ne referim la relația dintre Oedip și Iocasta din tragedia lui Sofocle. Și totuși în piesa lui Robert Ike dinamica se schimbă ușor. Este mai importantă dragostea sau este mai importantă căutarea adevărului?