Băgău

după romanul Ioanei Bradea

Regia Cristina Giurgea

Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova

În momentul apariției, în 2004, romanul Ioanei Bradea, Băgău, făcea senzație. Devenea repede un roman-cult. Ca să se întrețină, personajul principal lucra la o linie erotică. Limbajul apelanților, conform situației, era mai mult decât suculent. În spectacolul Teatrului Național din Craiova, în regia Cristinei Giurgea, fetele încasează, pentru salariu, fantasmele erotice, sau deviante, sau murdare ale clienților. Dar viața lor nu se reduce doar la orele de muncă. Fiecare are o altă dimensiune, fie că studiază, fie că are grijă de familie, fie că… își plânge iubitul dispărut.

Spectacolul are mult umor, mai ales în relația angajatelor cu șefa. Și, indiscutabil, în ciuda limbajului vulgar, are multă poezie. Performanța lui stă tocmai în juxtapunerea situațiilor licențioase cu dezvăluirea vieții interioare a personajului principal, complet inadecvat lumii în care a nimerit. Feminitatea sa melancolică, suferința provocată de absența bărbatului iubit – real sau imaginar –, refuzul existenței în lumea din jur – ce-i drept –, cam mocirloasă, înconjoară fata cu mister și… o aură eterică.

După ore de porcării deversate în urechile lor cu tot cu gâfâielile de răspuns, fetele se distrează, rememorează prăpăstiile pe care le-au auzit de la clienți, se tachinează, își împărtășesc secretele; pe scurt, se simt bine împreună.

Să nu-ți judeci personajul pare regula de aur în actorie. Fiecare interpretă încearcă să-i găsească dimensiunile umane, zonele fragile pentru care să-l iubească. Fiecare îi surprinde mai degrabă vulnerabilitatea decât vulgaritatea. Limbajul licențios e doar pentru job; viața lor interioară e total diferită. În fond, pentru fiecare actriță, personajul său ascunde o doză zdravănă de feminitate.