Delirium

Regia Vlad Massaci

Teatrul Odeon

Ne e dor de un spectacol cu substanță care atinge marile probleme ale umanității? Ne e dor de o dezbatere între sacru și… mult prea profan? Între spiritual și… mult prea teluric? Atunci vă propun să vedeți sau să revedeți una dintre cele mai consistente montări, Delirium, de la Teatrul Odeon, în regia lui Vlad Massaci.

Nu e un spectacol nou, dar este jucat cu aceeași excelență ca în 2019, când a apărut. Autorul irlandez Enda Walsh dramatizează romanul lui Dostoievski, Frații Karamazov, punând, după cum afirmă regizorul, o lupă cinică peste sentimentalismul rusesc. Marile teme, marile personaje ale lui Dostoievski și conflictele lor ireductibile se păstrează. Dar regizorul le mixează cu accente și imagini moderne, adecvate gustului contemporan. Cu asemenea personaje, nu putea să iasă decât un teatru visceral; care subliniază distanța, dar și amestecul dintre mila și iubirea creștinească, pe de o parte, și, de cealaltă, adâncurile desfrâului și ale viciului din celebrele personaje.

Turbulența sentimentelor generată de iubirea lui Ivan pentru Katia, care, la rândul său, nu poate renunța la dependența față de Mitia, ca și patimile sălbatice iscate de concurența pentru Grușenka, în cazul tatălui Feodor și al fiului Dmitri, vor ajunge foarte curând la paroxism. Plămădiți din același aluat visceral, cele două personaje, tată și fiu, se bucură de o interpretare memorabilă.