Mobilă

și durere

Mobilă și durere

de Teodor Mazilu

Regia Cristian Ban

Teatrul „Andrei Mureșanu”, Sfântu Gheorghe

Cei doi directori ai cooperativelor Avântul mobilei și Progresul mobilei se află într-o concurență acerbă. Nu se știe dacă la furat, la pierdut timpul sau la neîndeplinirea planului. Oricum, sunt unși cu toate alifiile minciunilor de stat. Sub niciun chip nu vor să iasă în evidență. Nu cumva să atragă resentimente din partea mai-marilor. Sau comploturi din partea celor ce le râvnesc locul, cum i se întâmplă unuia dintre subalterni: Gore. Tipul umil până la cer, care deși își liniștește șeful turnându-i gogomănia „Numai ideile altora mi se par personale”, și-ar dori mai mult decât orice să se vadă director. Adică mai mult decât dragostea vieții lui. Pe care, de altfel, de dragul parvenirii, o împinge în brațele șefului.

Iar șefii… unul și unul: o adunătură de discursuri găunoase, snobism cât cuprinde, beție și băgat mâna în pușculița statului. Și soțiile… fix pe măsură. Și-au luat ca profesor de bune maniere pe șofer. De fapt, pe omul bun la toate. El le învață cum să pară interesante; cum să ofteze când nu știu să formuleze, cum să pară evazive; cum să facă jour fixe în garsonieră; sau cum să-și ia chihuahua ca nu cumva să rămână mai prejos de celelalte așa-numite doamne. Iar actorii sunt de-a dreptul delicioși. Unul și unul. Fiecare cu personalitatea lui, cu tipul de personaj pe care îl etalează, cu verva și cu poantele sale. Pe bune, merită să luați trenul sau mașina până la Sf. Gheorghe să-i vedeți. Special pentru ei. Garantez distracție!