Doctorul

de Robert Icke

Regia Andrei Șerban

Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, Timișoara

O autoritate în domeniul medical, recunoscută de toată breasla, se trezește în fața unei urgențe. Un caz fără speranță: o fată de 14 ani cu septicemie după ce și-a provocat un avort. Din dorința de a o proteja, doctorița nu-l lasă pe preot să intre la bolnavă. Ca să nu o sperie în ultimele clipe. Dramaturgul Robert Icke tratează cazul în Doctorul, text montat de Andrei Șerban la Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara. Care este raportul dintre etica medicală și cea religioasă în ceea ce privește avortul? Rasă, gen, orientare sexuală, antisemitism, competență versus criterii de reprezentativitate – toate temele zilei sunt discutate în montarea lui Andrei Șerban. Și, mai ales, cum pot fi abordate problemele acestea într-o societate ahtiată după spectacol?

Controversa dintre preot și doctoriță stârnește un scandal public instrumentat, pe ascuns, de unul dintre colegi care vrea să-i ia locul la conducerea Institutului.

Cum ajung la conducere cei mai puțin competenți, cum îi înlătură pe cei care ar merita să rămână acolo, ce tertipuri găsesc ca să parvină sunt teme pe care dramaturgii le-au tratat în toată istoria teatrului. De ce? Pentru că nu se referă numai la conducerea institutelor medicale, ci se pot extrapola la întreaga societate. Și, din păcate, sunt de maximă actualitate și astăzi.

În panoplia de politici identitare discutate, autorul, Robert Icke, a cerut ca doctorul jucat de Tokai Andrea să fie interpretat de o femeie.

Sunt puncte ireconciliabile în dezbaterea dintre știință și religie, fiecare având justețea sa. De o parte, credința în lumea de apoi și pregătirea obligatorie pentru ea; de cealaltă parte, etica medicală, cu opțiunea pentru ce e mai bine pentru corpul pacientei. Or, din acest punct de vedere, de dorit rămâne doar competența. Nici criteriile de gen, nici procentul de reprezentativitate, nici rasa, nici orientarea sexuală, nici… nici… nici… doar competența.  

Doar că de multă vreme trăim în societatea spectacolului unde totul trebuie să devină entertainment. Competența nu are nicio șansă în fața vizibilității. Valorile în care crede personajul, o autoritate medicală, candidată la Nobel, rămân mult în urma goanei după audiență sau după numărul de accesări. Poziția sa este pusă în dezbatere la TV. Totul, de dragul spectacolului.