Don Juan

de Molière

Don Juan

de Molière

Regia: Cristi Juncu

Teatrul „Nottara”

În prim-plan rămâne relația dintre credinciosul Sganarelle și histrionul raționalist, Don Juan. Două personalități contrastante, două creații actoricești admirabile, care se potențează reciproc, prin temperamentele diferite ale lui Șerban Gomoi și Gabriel Răuță: unul veșnic în mișcare, curat argint viu, cu un debit incandescent; celălalt, așezat, onest, blând și molcom. Pentru acesta plăcerea supremă o reprezintă țigara. Cât despre plăcerile lui Don Juan… le știm cu toții. Rămân aceleași de vreo patru sute de ani încoace.

Dacă Molière a scris piesa acum patru sute de ani nu înseamnă că vedem teatru ca acum câteva secole. Dona Elvira e îmbrăcătă în piele din cap până în picioare. Ca să nu mai vorbim de adidașii cu leduri ai lui Don Juan. Un copil pentru care nimic nu este interzis. Pentru care orice tip de autoritate intră imediat în malaxorul negării. Sau al deriziunii.

Setea de a trăi viața la maximum, curajul, îndrăzneala și onoarea se mixează în Don Juan cu un set de convingeri raționaliste și, paradoxal, morale. Un asemenea personaj poate vorbi convingător despre sublim. Și toți îl cred.

Histrion din structură, în interpretarea de zile mari a lui Șerban Gomoi, orator de vocație, Don Juan își vrăjește interlocutorul cât ai zice pește. De fapt, singura dată când îl vedem pe Don Juan în acțiune va fi când îi sucește mințile țărăncuței Charlotte. După ce, bineînțeles, îi ceruse mâna și altei fete din sat. Dar nu comportamentul de cuceritor și lipsa de scrupule surprinde, ci mai ales febrilitatea intelectuală a lui Don Juan.