Anomalia

Un spectacol de Natasza Sołtanowicz

Mărturisesc că atunci cînd am văzut prima dată un spectacol al Natașei Sołtanowicz, în Festivalul Tinerilor Regizori de la Craiova, n-am înțeles mare lucru. Nu reușeam să găsesc nici un fir între scene. Nimic nu se lega în mintea mea ca să descopăr logica spectacolului. Însă – recunosc cu mâna pe inimă – atmosfera era halucinantă. Pur și simplu, te sugea în ea. Aceeași impresie puternică, hipnotică am avut-o și după Anomalia de la Teatrul Național din Craiova, spectacol al aceleiași regizoare. În fiecare scenă, personajele se confruntă cu o… anomalie. Nu există cronologie. Nu există legătură între scene. În schimb, există o pronunțată aură distopică. Anomalia devine regula care pune în mișcare mecanismele dramatice. Întâmplările se petrec ba acum, ba la sfârșitul lumii, ba într-un timp post-apocaliptic. Și, ca orice creator de teatru care se respectă, tânăra regizoare poloneză aduce pe scenă chiar Anomalia – pe care o personifică, de fapt, o încarnează într-o făptură. Cine o fi?… O fi om? O fi altceva?

Totul începe în zilele noastre, cînd angajații dintr-o agenție, probabil, de publicitate trebuie să respecte reguli absurde. Peste tot domnește un aer de conspirație. Dar, oricare ar fi bănuielile lor, sub nici un chip, cei ce lucrează nu se pot abate de la reguli.

Spectacolul mixează muzica și umorul cu o atmosferă sumbră. Este ultima zi a planetei? Vine sfîrșitul lumii? Sau a fost deja? Totul se învîrte în jurul unei anomalii care schimbă mersul firesc al lucrurilor.

Panica și senzația de absurd cresc cînd angajații vor primi un colet supradimensionat. Ce se ascunde în el? Niciodată nu mai primiseră un pachet atît de mare. Să fie acolo chiar Anomalia?